Tip-Top Minitop 2007: Bilantz muzical la ceasul 12, partea I

Posted: December 21, 2007 in music of the spheres

Intotdeauna pornirea obsesiv-compulsiva a melomanului de a face topuri se manifesta mai violent la sfarshit de an. Ocazia ii determina pe unii chiar sa piarda lupta cu constiintza si sa-si faca blog. Pe cand unii diseca porcul, melomanul diseca albume. Eu le-am disecat pe amandoua si am tras concluzia ca la muzica am gusturi mai bune decat la carnatz. Asadar, ca in fiecare an, vin sa deschid plicul cu raspunsurile corecte. Daca va intereseaza procentul de metal din fiecare album, verficatzi blogul lui Dave. Eu momentan n-am detectorul de metale la mine.

Categoria trupele anului

Volbeat – Rock the Rebel/Metal the Devil e albumul care mi-a amintit de ce imi place metalul, pe cand era sa abandonez si sa ma refugiez in post-rock si pussy blues. Atata energie pozitiva, voie buna si voioshie n-am mai intalnit intr-un album de metal de la Samael cu Reign of Light. Nu ca ar avea vreun motiv sa semene intre ele. Volbeat au un stil proaspat ca un ghiocel si interjectzii in versuri cat pentru zece albume de manele. Au si un cover/tribut/parodie dupa Johnny Cash in stil metal’n’roll. The Gardener’s Tale e bucata de rezistentza si imnul capabil sa anime chefuri intregi de unul singur. Mai ales daca ai si videoclipul la indemana sa-l vezi pe guest vocalu-ul ala oligofren cum face el cu capatzana. Time keeps painting my darling…

Dark Tranquility – Fiction nu-i cel mai bun album al astora, dar e de departe cel mai divers. Nu e lucru putzin sa patentezi o retzeta ca asta si apoi sa o condimentezi cu fiecare album destul cat sa nu te repetzi. Un pic on the doomy side pe alocuri, zona in care trupa patrunde rar, dar o face excelent. Iar partea tehnica e ca o lopata peste cap. Are you scared enough?

Voltaire – Ooky Spooky e albumu cu zombie al anului al celui mai important lautar goth. Cine-l stie pe respectivul stie si la ce sa se astepte din punct de vedere strict muzical: chitara acustica, ritmuri jucaushe. Numai bun de intins hora . Insa atunci cand il lauzi pe Voltaire, te gandesti automat la versuri. Zombie Prostitute, Land of the Dead, Day of the Dead, Reggae Mortis sunt ode pline de caldura si empatie aduse mortzilor vii si rolului acestora in societate. Cantina e o balada cu stormtrooperi gay, Han Solo si… Tom Waits, a carei actziune se petrece, desigur, pe Tatooine. Cantecul care mi-a smuls pana in prezent cele mai multe ranjete e tributul adus orasului natal, cu titlul sugestiv Bomb New Jersey (the city named after a sweatshirt), where they all wear acid-washed jeans and yet they think I’m insane.

Categoria albume excelente

Devin Townsend – Ziltoid the Omniscient. N-ai cum sa nu adori un album care imbina stilul B-movies la mishto, ca imagine si versuri, cu metalul extrem de inclinatzie progresiva. Ziltoidia attaxx!!!

Modest Mouse – We Were Dead Before The Ship Even Sank. Pe astia nici nu stiu in ce categorie sa-i incadrez. As zice alternative rock, dar mi-e teama ca o sa ii inhib pe aia care urla ca rockul nu are nevoie de alternative. Si ar fi pacat, pentru ca Modest Mouse au scos un album pe toate gusturile, cu tematica marinaresca, chiar peshtiliana. E asa, de o veselie melancolica. Daca nu stitzi cum vine asta, poate clipul asta o sa va dumireasca: Dashboard PS: sursele imi zic ca astia se dau pe Mtv. Bravo lor!

Swallow the Sun – Hope. Doom bacovian, apasator si intunecat, dar cu luminitza la capatul tunelului, asa cum sugereaza titlul. N-au poezia si artificiile practicate de My Dying Bride iar pe alocuri is mai furioshi. Un album numai bun pe timp de ninsoare apasatoare, insomnii sau ambele.

Threshold – Dead Reckoning. Metal progresiv batranesc, imbracat in haine noi. Refrene molipsitoare si riffuri line. De ascultat la gura sobei.

Marylin Manson – Eat Me, Drink Me. Nu e tocmai ce asteptam de la el, dar pana mea, omu a divortzat, acu e nevoit sa-si vada nevasta dotata cu un picior de lemn in timp ce si-o trage in filmu anului, era normal sa devina meditativ. Macar e de intzeles de ce are acum versuri cu nu-mi rupe inima ca ma-nervez si-tzi sparg ochelarii. Iar subversivitatea e inca acolo. E doar o chestiune de (mai mult) timp pana itzi intra in sange.

Pain of Salvation – Scarsick. Piatra de hotar in istoria progresivului. Sau a nu-metalului, depinde cum privesti. Nu mi-a placut chiar tot pe albumul asta, piesele mai nepotrivite sunt compensate la greu de cele bune. Un experiment muzical genial.

Paradise Lost – In Requiem. Un album criticat din toate partzile pentru ca, vez Doamne, ar face compromisuri fanilor batutzi in cap care inca plang dupa Draconian Times. E discutabil daca a reusit sa fie ceea ce isi propune prin titlu, dar daca elimini elementul intentzional, piesele sunt ok marea majoritate. Reusesc sa aminteasca vag de Paradise Lost-ul de pe vremuri dar sa si continue in mod logic albumul de acu 2 ani.

Tot din categoria premiantzi cu coronitza mai fac parte, pe scurt, din lipsa de timp la mine si de rabdare la public:

Primordial (celtic metal de mare atmosfera, cu pagani, razboinici si spanzuratori), Blackfield (muzica de impodobit bradu de Craciun), Ministry (un cantec de lebada cu testicule. Cantecul, nu lebada), Clutch (ocupa locul vacant lasat de Spiritual Beggars cu albumul stoner al anului, dupa care ma tenta sa-mi intitulez blogul – From Calea Baciului to Oblivion), DevilDriver (pentru ca-i primul album nu-metal care m-a atins in centrii placerii), Grinderman (No pussy blues, zice Nick Cave), Buckethead (omul cu galeata in cap strikes back. De observat piesa dedicata celui mai fukked up episod dintr-un serial de televiziune ever – Imprint de Takashi Miike)

 Aceshtia au fost premiantzii pe 20o7. Urmeaza in partea a doua repetentzii, precum si premiile pentru omul, respectiv dobitocul anului. Revin.

Advertisements
Comments
  1. opiario says:

    bine (ca) team gaasiiiit, petzevenchiuleee…Udrishte, aiiii? s cu ociu pe tine, ae de grije mare ce scri despre darc tranchiliti, marilin manson shangeneral daspre tine.
    eo, da, eo.

    sh mae rapede cu topurile ca maine poimane intzi n noul an. ae retzinut ce tzam zis de darc tranchiliti, da?

  2. prowler says:

    nu sunt de acord 🙂

  3. exty says:

    vezi, de-aia era nevoie de blogul meu 🙂

  4. cherrypick says:

    Ha ha. Asculti modest mouse.

  5. exty says:

    de fapt, toate posturile is furate de pe alte bloguri, recunosc si ma mandresc cu asta. nici topurile nu sunt ale mele ci ale urmasilor urmasilor mei, intru vesnica pomenire. amin.

  6. piele says:

    behemort repetenti? cum plm ai compilat de a iesit treaba asta?

  7. exty says:

    cu ajutorul trupei. care a reusit sa nu spuna nimic intr-o ora intreaga. piesa cu warrel dane mi-e simpatica totusi, dar cam atat.

  8. prowler says:

    ascultai pe frecventa gresita 😛

  9. Garm says:

    Dark Tranquility-ul de anu asta sucks … rau de tot. Nu e vorba ca nu ar fi ceva un picut schimbat … dar piesele in sine sunt nashpa (mai putin ultimele 2-3). Paradise Lost-ul e cam nashpa din acelasi motiv…nu ca plang eu dupa Draconian. Precedentul PL mi-a placut foarte mult.

    Si o ultima faza…ce aveti fratilor toti cu Manowar….inteleg ca sunt un picut anacronici dar totusi…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s