Hollywoodul in punctul 0 – D.W. Griffith

Posted: December 26, 2007 in moving pictures

Acu vreun an cand ma hotarasem ca n-am motive sa fac cancer si mi-am dat seama ca si infacturile mi se intamplau de fapt in vis, am zis ca daca tot o sa apuc sa incaruntzesc ar fi interesant de incercat un experiment pe termen lung. Si cum fac parte din specia aia de sociopatzi pentru care filmele sunt in primul rand cultura si abia pe locul doi entertainment, m-am apucat de consultat diferite surse in materie cu scopul de a detecta si viziona filmele care au facut istorie. In final am ramas cu o lista de filme esentziale, de la inceputurile cinematografiei pana azi, alese pe criterii de relevantza istorica, autor, popularitate, critica pozitiva. Sa fim intzelesi din start, film important nu inseamna in mod necesar film bun. Relevantza pentru un anumit domeniu nu are a face cu valoarea. A se vedea cazul Ed Wood. Cam cum e in muzica cu Burzum: daca nu i-ai ascultat esti bou, daca i-ai ascultat si itzi plac, iar esti bou. Ideea e ca unele creatzii artistice sunt importante nu pentru ca sunt bune, ci pentru ca ajuta la conturarea sistemului de referintza in cadrul caruia judecam notziunile de bun si prost. The weak are here to justify the strong, vorba lui Nietszche. Sau Manson, ca Nietszche nu stia engleza cand a zis-o.

Criteriul de vizionare si, sper, postare pe blog, e cronologic si de autor. Nu am de gand sa fac istoria cinematografului pentru ca nu-i nici dracu interesat sa citeasca asta aici. Ma rezum la chestii interesante, chiar picante, si relevante care sa trezeasca interese si sa schimbe anumite perceptzii. Engage, engage!

D.W. Griffith e primul regizor important in istoria lung-metrajului. Pana la el a mai fost francezul Melies, dar respectivul se ocupa cu scurt-metraje. Nu ca nu ar fi fost foarte demn de luat in considerare, dar nu vreau sa va stric din start parerea buna despre cinematograful serios si sa va zic ca primul film important, Le voyage dans la Lune, e un horror-sf de 11 minute, cu extraterestrii care fugaresc astronautzi si explodeaza cand ii pleznesti. Retineti totusi ca efectele speciale si imaginatzia au fost valori primordiale in cinematografie, mult inainte sa se inventeze filmul european de arta sau Lars von Trier.

Griffith e important din doua motive: pentru ca a inventat blockbusterul in epoca filmelor mute si pentru ca odata cu asta a introdus tehnici noi in arta cinematografica a vremii, echivalente in domeniu cu descoperirea rotzii. Eu unul, cel putzin, m-am distrat copios cand am aflat care is alea: flashbackul, prim-planul, crosscutingul (care se intampla atunci cand personajele vorbesc la telefon si ecranul se imparte in doua). Pe durata a vreo 20 de ani a tras in jur de 500 de filme (cred ca definitzia filmului era umpic diferita pe vremea aia) din care azi mai conteaza 2:

The Birth of a Nation (1915)

Primul blockbuster din istorie si filmul care l-a facut pe Griffith “the father of Hollywood”. La vremea aia sa scotzi un film mut de peste 3 ore era un act de curaj vecin cu dementza. Pana si eu l-am vazut pe doua bucatzi. Filmul e ecranizarea unei cartzi despre razboiul de succesiune si, mai ales, a ceea ce a urmat dupa el. Actziunea e simetrica: Doua familii prietene, una in nord, una in sud si doi fii care se indragostesc fiecare de sora celuilalt. Gagicile sunt marile doamne ale cinematografului mut, Lillian Gish si Mae Marsh. Cam asta rezuma povestea la nivel individual. Primele doua ore reconstituie inceputul razboiului, asasinarea lui Lincoln, batalii pe fronturi, drame personale si tot ce tzine de retzeta unui film istoric de amploare. Scenele de batalie au fost facute in felul urmator: campul de lupta, transhee si baricada in mijloc. Se iau actorii-soldatzi, se pun de o parte a baricadei si se filmeaza in timp ce se agita si impusca ca nebunii din transhee. Apoi se iau aceeasi actori, se schimba uniformele, se plaseaza de cealalta parte a baricadei si se repeta procedeul. Apoi se introduc cele doua secvente alternativ la montaj, astfel incat sa para ca unionistii si confederatzii se impusca intre ei ca chiorii. Pe parcursul scenelor se introduce cat mai mult fum pe camp, sa para ca soldatzii is mai multzi si haosul mai intens.

Partea delicioasa din film e ultima ora. Dupa sfarsitul razboiului, in Sud se produce ascensiunea subita a negrilor, care primesc drepturi egale, desi sunt niste barbari infectzi. Ei se infiltreaza misheleste in consilii, unde provoaca haos, se urca pe mese, se descaltza, se imbata, ca la chefurile din camine. Isi asupresc fostii stapani, violeaza femeile, terorizeaza natziunea. De mentzionat ca in film totzi negrii sunt albi pictatzi pe fatza cu crema neagra de papuci, mai putzin buzele si dintzii. Arata intr-un mare fel. Noroc insa ca un tanar idealist are o idee salvatoare care implica cai, cagule albe si o organizatzie cu 3 de K in titlu. Intre timp negrii se organizeaza sub conducerea unui mulatru (a.k.a. un actor alb cu crema de papuci maro pe fatza) si pun bazele unui reign of chaos in Sud.

Punctul culminant rivalizeaza cu orice film fantasy modern. Albii sunt baricadatzi in case in timp ce legiunile de negri asupritori distrug si incendiaza orasul. In momentul asta din zare apar calaretzii cu cearsafuri albe in cap (si pe cai, dealtfel), cata frunza si iarba si tabarasc pe invadatori si elibereaza orasul pe Ride of Valkyries a lui Wagner, un spectacol care nu prea-tzi vine a crede ca a fost regizat in 1915, in conditziile in care azi, intr-o scena de asa o amploare, din 3 cai 2 sunt CGI.

Birth of a Nation ramane pana in ziua de azi in topul filmelor controversate si probabil cel mai rasist blockbuster. Ku Klux Klanul is vazutzi in film ca un fel de Riders of Rohan. Are insa meritul de a reprezenta si the birth of an art, filmul american modern. Griffith pretindea ca n-are treaba cu rasismul, ci doar a ecranizat si el o carte. Ca sa dovedeasca acest lucru, anul urmator a lansat:

Photobucket

Intolerance – Love’s Struggles Throughout the Ages (1916)

Cealalta fatza a monedei, Intolerance e la fel de lung ca Birth of a Nation insa aduce un element de noutate: filmul contzine 4 povesti diferite – una despre Babylonul antic si caderea sa, una despre Isus, una situata in Frantza medievala si ultima din prezent. Povestile sunt intercalate si toate au ca tema intolerantza (sau cel putzin asa credea Griffith), desi 3 ore nu au fost de ajuns pentru dezvoltat 4 fire narative, astfel ca ala cu Isus si ala cu francezii sunt atat de sumare incat puteau foarte bine sa lipseasca. Povestea moderna e o drama cu o femeie, copilul ei si sotzul puscariash pe nedrept, cu rasturnari de situatzie si final neasteptat. Insa partea din film care a facut istorie e cea despre Babylon. In 1916 Griffith a reconstituit, fara calculatoare, fara efecte speciale digitale, caderea Babylonului cu mii de actori, ziduri de dimensiuni apropiate de cele reale, turnuri de asediu, lupte corp la corp, catapulte si haos. Sunt niste secventze care, raportate la anul si mijloacele cu care au fost realizate, l-ar face pe Peter Jackson sa isi ia o casa la tzara si sa se apuce de agricultura.

Photobucket

Advertisements
Comments
  1. Alexandra says:

    hmm nu`i razboiul de secesiune ?

  2. exty says:

    pai si eu ce zisei?… ahhh! da. fast typing, slow thinking. probabil ma gandeam la heroes 2 cand am scris postul.

  3. Alexandra says:

    oricum, pare interesant filmul. any idea de unde`l pot lua ? pe torrente n`am gasit .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s