Who Watches the Watchmen?

Posted: January 8, 2008 in exceptional comix

PhotobucketLuna trecuta am primit de ziua lu sora-mea cel mai frumos cadou, parte din strategia unui anumit blogger de a introduce cultura benzilor desenate publicului roman pe usa din dos. E vorba de Watchmen-ul lui Alan Moore, dar inainte de asta, cateva precizari:

Nu intentzonez sa ma adancesc in BD-uri si sa scriu regulat despre ele pe blog. A se considera fiecare post pe tema asta o exceptzie extraordinara si pe deplin justificata. Contactul meu cu benzile desenate a inceput prin clasa a doua si s-a incheiat prin clasa a shaptea, cand Mickey Mouse s-a comercializat si si-a schimbat numele in Donald Duck. Nu ma intzelegetzi gresit, Donald a fost personajul meu preferat din toata gashca Disney si role model-ul copilariei. Insa o asemenea strategie e ca si schimbarea numelui din Lord of the Rings in Aventurile lui Legolas.

Ideea e ca benzile desenate, la cum le vad eu, sunt o forma de arta/divertisment/cultura hibrida care functzioneaza bine in anumitzi parametri (vezi Mickey Mouse, pardon, Donald Duck), insa rezista greu la incercari de exploatare serioase ale formatului. Banda desenata, ca mediu autonom, ofera mai putzina consistentza decat cartea si mai putzina expresivitate decat filmul. Nu neg ca BD-urile sunt o arta in sine, un sistem de referintza cu valori proprii, separat de film si literatura. Insa consider ca datorita handicapului din nastere de care vorbeam, banda desenata porneste de pe o treapta inferioara. Posibilitatea unor opere de valoare in domeniu nu e exclusa, doar ca e mai mult de urcat pana acolo. De aceea BD-urile geniale sunt o raritate.

Prima intre raritatzi este Watchmen, lucrare care poate sta fara jena langa orice mare roman. Si chiar o face, intrucat revista Time a inclus-o printre primele 100 mari romane ale secolului 20. Acum urmeaza partea despre autor, opera si comentariul literar aferent. Daca soarta v-a inzestrat cu atentzie si rabdare deficitare, marea boala a epocii informatziei, retzinetzi doar ca cine nu pune mana pe Watchmen pierde nu doar o imbucatura, ci o felie intreaga din cultura moderna. Si putetzi sa va opritzi aici. Pentru ceilaltzi, sa va zic cateva picanterii pe care le-am aflat despre autor:

Alan Moore e un pustnic englez, scriitor excentric si personaj tragic. Are o moaca undeva intre Chris Barnes si Preafericitul Teoctist. La 17 ani isi termina socotelile cu scoala, intrucat e prins in timp ce facea un ban in plus vanzand LSD. Mai apoi se insoara, insa isi ia nevasta la pachet cu gagica lesbiana a acesteia. Dupa o casnicie in threesome, nevasta ii da papucii si fuge cu prietena lesbiana si cu cei doi copii care aparusera intre timp. Asa ca Moore e in prezent vegetarian, anarhist, ocultist si se inchina la sarpele Glycon. Pe plan artistic, Alan Moore e responsabil, printre altele, pentru V for Vendetta, From Hell, The League of Extraordinary Gentlemen, toate ecranizate. Dintre cele neecranizate inca sunt de mentzionat Swamp Thing si Promethea, dar nu m-am documentat serios in zona asta, asa ca nu ma credetzi pe cuvant!

Watchmen e pentru benzile desenate cu supeheroes cam ce e The Sopranos pentru filmele cu mafiotzi. Adica ofera o societate in care eroii mascatzi sunt la ordinea zilei, insa sunt demitizatzi si luatzi din toate unghiurile, ceea ce are ca si consecintza o complexitate a personajelor greu de egalat. Eroii din Watchmen sunt (cu o singura exceptzie) oameni normali, fara abilitatzi speciale, fara superputeri. Cam ca Batman, doar ca astia ai lui Moore sunt mult mai diversi ca personalitate. Sunt nihilisti, anarhisti si, in multe cazuri, mai psihopatzi decat raufacatorii impotriva carora lupta. Unii dintre ei sunt pensionatzi si isi scriu memoriile in care isi amintesc cat de gay s-au simtzit cand s-au privit prima data in fatza oglinzii imbracatzi in costum mulat si masca. Altzii fac bani grei de pe urma faimei adunate in perioada de glorie, apar in emisiuni la TV sau comercializeaza jucarii cu fatza lor pe ele. Majoritatea sunt deprimatzi si decadentzi, intrucat in universul alternativ al lui Moore, in ’77 s-a dat o ordonantza de interzicere a meseriei de masked vigilante.(Apropo, actziunea se intampla candva prin ’85, adica in timp real.) Asa ca majoritatea eroilor s-au reprofilat pe activitatzi domestice.

Actziunea in sine e excelenta si plina de substantza dar relatarea e inutila intrucat nu in asta consta relevantza romanului. De retzinut e ca Watchmen are mai multe de spus despre conditzia umana decat totzi clasicii francezi la un loc.

Partea mishto e ca, datorita densitatzii si ideilor, Watchmen nu itzi da senzatzia ca citesti o banda desenata. Ci mai degraba un roman, unul bun. Si Sandmanul lui Gaiman a fost genial, dar la Gaiman mai degraba iti lasa romanele impresia ca citesti benzi desenate decat invers. Nu ca ar fi ceva rau.

Genialitatea lui Watchmen consta in faptul ca nu ar putea sa functzioneze altfel decat ca banda desenata. Moore exploateaza formatul BD, textul si imaginea, in zeci de feluri. Exista si o povestire in rama care curge in paralel cu cea principala, si constituie in acelasi timp o analogie cu evenimentele din ea. Mai e un capitol, Fearful Symmetry, in care cadrele sunt simetrice, primul e imaginea in oglinda a ultimului si tot asa pana la mijloc unde se intalnesc. Unul din personajele principale traieste trecutul, prezentul si viitorul simultan, pretext pentru o gramada de ghidushii cu cadrele si textul, precum si pentru filosofat la greu. Mai adaugatzi si faptul ca dupa fiecare din cele 12 capitole apare cate un extras din autobiografia unui erou, sau un articol sau document al vremii. Watchmen nu e o carte care se citeste usor, nu e din categoria what you see is what you get. Iar ca sa eludezi principiul asta intr-o banda desenata e semn de mare pricepere.

PS: Filmul apare la anul in regia lui Zack Snyder, cu un cast anonim si va fi unul din blockbusterele verii. Alan Moore s-a lepadat de ecranizare din motive pe care le-am expus in paragraful anterior. Nici eu nu sunt prea entuziasmat dealtfel. Din aceleasi motive. Photobucket

Advertisements
Comments
  1. aron biro says:

    OROARE!
    Swamp Thing e ecranizata de Wes Craven plus un serial, ambele de kko

  2. aron biro says:

    Puteai sa pui postu asta mai la distantza de ala cu Zelazny. Acu o sa intri si tu in in punctu orb de pe retina intelectualitatii.

  3. exty says:

    de fapt nush de ce am zis de Swamp Thingue, ca era o franciza cu vechime pe cand Moore a preluat-o si a redirectzionat-o.
    Lasa ca o sa scriu despre complexul lui Oedip decomplexat de Murakami ca sa compensez.

  4. Li says:

    m-am uitat prin cartzoi azi vara intr-un anticariat si e oribil desenat, ca si v. nu pot sa trec peste asta… si era si scump al naibii

  5. exty says:

    v for vendetta e oribil, de acord. watchmenu care il am eu e decent. nu cred ca mai exista alta editzie. in afara de hardcover care e identic, doar umpic mai aerisit.

  6. […] opinii: tezeu, penultimate, hdzone, signoff, ticking clock Taguri: Science Fiction, SF, […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s