Monoclul lui Fritz Lang

Am incheiat de vizionat recent filmele din epoca de aur a expresionismului nemtzesc. Dintre iconurile genului mai am de (re)vazut, la capitolul “unde dai si unde crapa”, Batmanul lui Tim Burton.

Fritz Lang a fost un neamtz sadic cu monoclu care a ramas, alaturi de Murnau, cel mai valoros regizor german. Si arata ca un evil scientist. Daca tot e inevitabila comparatzia, eu sunt de partea lui Murnau. Lang a fost un vizionar, a pus bazele SFului modern si ale thrillerului psihologic, insa din fiecare din filmele lui lipseste ceva. Ma rog, din Metropolis lipseste filmul in sine. Cam un sfert din el, de fapt, care s-a pierdut definitiv. Filmele lui Lang sunt prototipuri ale unor genuri, variante beta, cu toate imperfectziunile de rigoare. El a gandit la scara mare, in timp ce Murnau a fost mai smecher si mai subtil si a ales teme pe care le putea exploata complet.

Legenda zice ca prin 1933, Goebbles l-a chemat pe Fritz Lang la o discutzie legata de cenzura ultimului sau film, care sugera lipsa de respect pentru simbolurile naziste. Si dupa ce l-a dojenit oleaca, i-a zis ca lui de fapt ii plac filmele lui Lang si apoi i-a propus sa il faca sef peste studioul natzional de film. Lang a avut tupeul sa raspunda “I’m a Jew”, la care Goebbles il bate pe spate cu afectziune si ii zice ca lasa, nu-ti fa tu probleme din astea, ca noi decidem cine ii evreu si cine nu. Poanta e ca Lang chiar era antinazist si in noaptea aia a fugit din tzara si nu s-a mai intors in veci. S-a dus in America unde a facut filme noir la kilogram si in general a scos din sarite pe toata lumea pe acolo, producatori si actori deopotriva, ca ii trata naspa si pana la urma n-a mai vrut nimeni sa lucreze cu el. Eu creca era din cauza monoclului.

Personal am vazut doar 3 filme din opera lui Lang, insa is cele mai reprezentative, pe cuvant. Aveam si Das Testament der Dr. Mabuse in plan, insa n-am gasit nicicum subtitrari si, din nefericire, singura germana pe care o intzeleg e aia vorbita de Chaplin in The Great Dictator.

Metropolis (1927) e un SF mut care arata incredibil de bine si de SF chiar si la standardele de azi. A fost cel mai scump film mut ever, cu mii de figurantzi, cladiri cu arhitectura futurista, masini zburatoare si un robot care ar putea fi folosit in orice film contemporan fara sa para desuet. Cum ziceam, o buna parte din film lipseste, insa povestea e coerenta. E formula distopica clasica, cu muncitorii asupriti care traiesc in subteran in timp ce aristocratii fac planuri pentru toata lumea. Si muncitorii astia se rascoala sub conducerea unei gagici care tine discursuri motivationale prin catacombe. Ulterior e inlocuita de capitalistii de la suprafatza cu robotul de care pomeneam mai sus pentru a induce confuzie printre rasculatzi. Totul se termina cu o mare impacare, in fine, filmul e cu mesaj anticapitalist pana la un punct. Hitler sustzinea ca e preferatul sau, in timp ce HG Wells a sters cu el pe jos ca e cliseic si nerealist. Eu zic ca e lucru mare ca un film mut si SF sa nu se perimeze inca din punct de vedere vizual.

M (1931) a fost primul film vorbit din cinematografia germana. E cu Peter Lorre, ceea ce ar trebui sa fie o recomandare suficienta, omuletzul e adorabil, mai ales cand il auzi vorbind pe nemtzeste. Lorre e un pedofil ucigas atat de priceput incat in scurt timp creaza o stare generala de panica asupra unui oras intreg. Si cum politzia nu e in stare sa il prinda, organizatiile criminale de prin oras se aduna si se sfatuiesc sa il gaseasca si sa il judece ei cat mai repede, ca le da peste cap afacerile, cu atata mobilizare din partea fortzelor de ordine. Ceea ce si fac intr-un final, e geniala faza cu Peter Lorre intr-un subsol , inconjurat si judecat de tribunalul ad-hoc format din talharii si cersetorii de prin oras. I se da si un avocat, ceva hotz cu studii superioare. De fapt, daca stau sa ma gandesc, cam toti avocatii is hotzi cu studii superioare. In final e condamnat la moarte in timp ce urla ca vrea sa fie dat pe mana politziei . Mi-a amintit de Ankh-Morporkul lui Terry Pratchett, unde hotzia e legalizata si monopolizata de Thieves Guild si cand un hotz fura fara licentza se ascunde la puscarie de frica celor din breasla. Ideea e ca M a pus bazele thrillerului psihologic modern, cu personaje fukked up, lipsa delimitarii precise intre bun si rau, suspans si atmosfera. Asta in vremea in care Hitchcock era un tanar debutant obscur prin Anglia. Filmul e cam prost echilibrat pe alocuri si sufera la capitolul realism. Cum ziceam mai inainte, ii lipseste ceva. Insa e o piatra de hotar.

The Big Heat (1953). Am luat la rand si un film din perioada americana a lui Lang, ales aproape aleatoriu. A fost entertaining si cam atat, film noir pe retzeta, cu politzistul dur, tarfa misterioasa, mafiotzi, politisti coruptzi etc. A aparut intr-o perioada in care exista o suprasaturatie de filme noir cam cum exista azi de filme cu sfarsit neasteptat.