Sergei Eisenstein si filmele comuniste

Posted: March 11, 2008 in moving pictures

PhotobucketPe Einsestein o sa il expediez rapid pentru ca nu l-am putut aprecia decat printr-un exercitiu de obiectivism dificil chiar si pentru mine. Nu stiu ce ii cu rusii astia care fac filme , o fi din cauza frigului si depresiei din Siberia, dar cateodata iti lasa impresia ca adorm cu camera pe umar, efectiv. Ceea ce nu e neaparat rau, atata timp cat ai ce arata intr-un cadru static. Iar atentzia pentru detaliu la Tarkowsky si Eisenstein justifica din plin ritmul superlent al filmelor. La fel si simbolismul si metafora, folosite la greu, insa in mod subiectiv e greu sa apreciezi sau sa scuzi un film pentru ca a inversat simbolismul culorilor, astfel ca intr-o batalie aia buni is imbracati in negru si aia rai in alb. Stilul asta de joaca cu simboluri a fost denumit de Eisenstein “montaj intelectual” si i-a indepartat o buna parte din audienta care se intreba ce e interesant la un film de 2 ore cu oameni care se uita unii la altzii.

Eisenstein a facut doar 7 filme la viata sa si pe la sfarsitul anilor ’20 s-a dus in America sa se infiga la Hollywood. Mai apoi americanii (Paramount mai precis) si-au bagat picioarele cand au vazut ca omul intentioneaza sa foloseasca banii ca sa faca filme in care nu se intampla nimic, asa ca i-au retras finantarea si i-au oferit si o deportare ca bonus, ca era comunist. Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu Fellini, Bergman sau Truffaut daca s-ar fi nascut in America, probabil ar fi sfarsit vanzatori de bilete in box-office.

Am vazut 4 din cele 7 filme ale marelui rusnac, dar nu a fost usor, mai aveam un pic si o dadeam in patima cafelei.

Battleship Potemkin (1925) a fost la vremea lui un film istoric, insa judecand dupa distanta in timp fatza de momentul istoric pe care il reproduce, lasa aceeasi impresie pe care o lasa azi duiumul de filme romanesti despre Revolutzie. Adica se stia ca Eisenstein e comunist, nu l-au alungat americanii acasa degeaba, si filmul e oleaca propagandist, insa elementele respective au fost doar tangentiale, dovada fiind ca pelicula a trecut testul timpului. Filmul e realizat in stil documentar, nu exista o actiune unitara si nici personaje bine conturate. E vorba despre revolta marinarilor de pre vaporul cu pricina atunci cand se trezesc intr-o seara la cina cu specialitatea casei, carne de vita cu umplutura de viermi. Locuitorii din Odessa se alatura revoltatilor apoi intervine represiunea, iar in final opresorii se alatura reprimatilor intru gloria socialismului care la momentul respectiv era inca in stadiu de utopie. Filmul conteaza nu prin poveste, ci prin fortza unor secvente luate separat. Cea mai impresionanta ramane cea a represiunii de pe treptele din Odessa, care a ramas la fel de socanta dupa atatia ani, cu caruciorul alunecand pe scari si mama cu copilul mort in bratze. Si dincolo de toate, Battleship Potemkin ramane cel mai important reprezentant al cinematografiei rusesti din epoca muta. Asta asa, in caz ca va intreaba careva.

Alexandr Nevskiy (1938 ) e filmul istoric care se invarte in jurul celebrei batalii in care rusii, in frunte cu printzul de la inceputul acestei propozitii, au oprit o invazie teutona undeva prin nordul Europei. Consider ca s-a invechit cam prost, nu are nici forta scenelor din Battleship, nici decorurile si teatralitatea din filmele cu Ivan cel Groaznic. Am impresia ca scenele de lupta au fost filmate in studio, in orice caz arata la fel de realist ca luptele din serialul World of Whorecraft.

Ivan Groznyy I (1944) e minimalist si teatral. Adica nu se intampla cam nimic in el, lucru neobisnuit pentru un film istoric. Actiunea se petrece aproape in exclusivitate prin camere de castel iar accentul cade pe jocul personajelor, mimica fetzelor, special exagerata ca sa aduca a drama antica, si pe costume care sunt o incantare pentru ochi, presupunand ca poti sa tii ochii respectivi deschisi timp de 2 ore. In fine, Ivan, tinand cont ca e si film istoric, e atat de minimalist cat toate operele lui Woody Allen si Lars von Trier la un loc.

Ivan Groznyy II (1958) a fost amanat mai bine de un deceniu, intrucat Stalin avea impresia ca imaginea tzarului cel teribil e ceva mai demitizata decat in prima parte si l-a considerat o amenintare la adresa regimului. Asa ca lansarea s-a amanat pana dupa moartea lui Stalin, dar intre timp murise si Eisenstein. Partea a doua parca mi-a placut mai mult, e mai tragica si are vreo doua secvente color introduse strategic, desi mie mi-a scapat stategia din spatele miscarii respective. Un singur lucru nu l-am inteles la filmele cu Ivan: de ce usile din castel sunt ca la bordeiele hobitzilor, joase si rotunde. De la o vreme devine amuzant sa vezi actorii aia aplecandu-se sa treaca pe sub arcade si intrari de doua ori mai mici ca ei.

Advertisements
Comments
  1. lechevalblanc says:

    fain, n-am vazut ivan cel groaznic inca, dar il am in vedere pe viitor.
    si daca suporti filmele europene simbolice, ”in care nu se intampla nimic”, incearca si ceva de jan svankmajer, otar iosseliani saaaau preferatul meu, parajanov (sayat nova este un film de mare arta)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s