TIFF 2008: Ce-am marcat si ce-am ratat

Posted: June 11, 2008 in moving pictures

In mod normal as incepe cu o comparatie cu editiile trecute ale marelui festival. Insa a fost primul an in care am ajuns la mai mult de un film. La editiile anterioare am absentat in general pe motiv de sesiune si in special datorita unui fenomen destul de raspandit in cadrul speciei cinefilului de festival. Si anume, exista categoria aia de boemi care isi iau bilete cu zile inainte, complet dezinformati, pe printzipiul ca “daca-i la Tiff tre’ sa merite”. Apoi isi iau pretenarii cu ei, ocupa locuri in sala, eu ma oftic ca dracu ca nu mai prind bilet, iar dupa 15 minute incep sa rasara afara din cinematograf dezgustati. Ca-i filmu prea ciudat, ca nu s-au identificat cu situatiile si personajele si alte mofturi de indivizi care in momentele lor boeme sustin sus si tare ca arta e evadare din realitate, ca apoi sa se planga ca filmu cutare nu e realist sau, mai des in cazul asta, ca “nu e serios”. Sau ca-i de prost-gust. In fine, pana nu uit de unde am plecat, vroiam sa zic ca ma nacajesc foarte tare cand nu prind bilete din cauza astora, chestie care de regula se intampla dupa primul film vazut la festival, si imi bag picioarele si ma duc acasa pe torente unde e loc pentru toata lumea.

Anul asta a fost presiunea atmosferica buna si, in consecinta, am fost prea zglobiu sa fac mofturi. Comparatii cu anii trecuti tot pot sa fac: 2008 a fost cea mai nashpa editzie. Daca la editiile anterioare imi luam programu cu anticipatie si bifam prin el la greu, ca sa ma oftic ulterior ca nu poci ajunge, anul asta am scanat zile intregi prospectul ala cautand cate o oferta mai rasarita, ajutandu-ma de imedebeu si critica la nevoie. Ca sa nu mai zic ca anii trecutzi ponderea filmelor cu sex intre un barbat si o femeie, un barbat si un barbat, un barbat si doi barbati (promovate ca filme de arta, desigur, cum ii shade bine cinematografiei europene) a fost atat de mare incat l-a facut pe Aron Biro sa exclame incantat ca avem si noi in sfarsit un festival exploitation in toata regula, ne mai trebuie doar un drive-in. Ei bine, anul asta am avut si drive-in, dar nimic demn de exploatat in el. Si-au exploatat doar pitziponcii si pitzipoancele imaginea, proptindu-se cu jeepurile in primele randuri, de trebuia sa stai pe capota daca aveai ghinionul sa nimeresti in spatele lor. Da, n-am avut anul asta niciun Shortbus, niciun A Hole in My Heart. Ca sa nu mai pomenesc de alea geniabile, la care iasa din sala aia descrisi in paragraful anterior: Save the Green Planet sau Bothersome Man.

Ce-am vazut:

Låt den rätte komma in (Let Me In) – film suedez cu bampir. Fiindca e un singur vampir, si ala o gagica de 12 ani care seamana cu Colega Diana. Acum o sa intrebati cum poate sa aiba 12 ani si sa fie vampiroaica, astia nu erau undead? Ne raspunde chiar ea: “I really am 12. It’s just that I’ve been 12 for a very long time.” Fiind un film de arta, ecranizare a unei carti cu pretentii, actiunea se invarte in jurul problemelor de socializare ale vampirului, in spetza relatzia cu un tocilar blond de aceeasi etate, la care ii curg mucii in gura tot filmul. Pentru ca, in caz ca nu stiati, in Suedia e frig. Si gagica are un argat pe care il trimite prin frigul asta sa ii faca rost de sange. Asa ca omul merge prin parcuri nocturne (in caz ca nu stiati, in Suedia e noapte destul de des) avand la el o trusa formata din chloroform, bidon, palnie si cutit. Si agata cate un tanar intarziat, pe care il adoarme, apoi il leaga cu capul in jos de un copac si ii taie gatul plasand in prealabil cu grija bidonul si palnia sub  el, asa cum am vazut eu in copilarie ca faceau bunicii cu mieii de Pashte. Treaba se complica cand fata incepe sa isi manance vecinii si prietenul ei mucos si indragostit se prinde ca ceva e in neregula. Insa intre timp se indragosteste si Vampiria cu o dragoste inocenta de copil fraged si apare noaptea pe fereastra lui. Si se dezbraca complet cat ai zice carnitza frageda, bagandu-se in pat cu dansul. Dar prin vecini se creasera suspiciuni (aparent suedezii sunt suspiciosi cand isi gasesc rudele golite de sange prin lacuri) asa ca fata e nevoita sa dispara. Dar s-ar parea ca nu dispare prea departe, pentru ca la scurt timp Oscar, caci asa il cheama pe tanarul vulnerabil, e chinuit la piscina scolii de niste colegi cu intentzii malitzioase. Iar ea apare din senin si ii face bucatzele pe nenorocitzi, la propriu, ca in finalul scenei e plina piscina de bucati de suedezi. Apoi pleaca impreuna cu trenul, el pe canapea, ea intr-o lada (pentru ca vampirii, suedezi sau nu, iau foc la lumina zilei) si comunica prin semnale morse.

Pe cuvant ca filmul asta nu e atat de spectaculos pe cat pare. E cam prea pretentios si prea emo. Iar muzica e atat de nepotrivit de bombastica de ai impresia ca te uiti la blockbusterul verii. Insa contine cele mai cool scene cu minori ever.

Non pensarci – comedie italiana cu rocker. Si aici, avem un singur roacher, intors in sanul familiei. Cica in anii ’20 Buster Keaton a auzit de un vapor pe cale sa fie dus la fiare vechi. Si s-a gandit sa il cumpere, pe ideea ca un vapor e un pretext excelent pentru un film, scenariul si alte alea se rezolva mai incolo. Asa s-a nascut The Navigator. Non Pensarci pare sa se fi nascut intr-un mod asemanator, insa nu cu un vapor, ci cu o fabrica de compoturi de cirese. Si mai putin reusit. Jumatate din film personajele se invart prin fabrica aia. Iar fabrica merge prost, de aici si intriga. Luca Turilli asta se intoarce acasa plin de bune intentii si dornic sa puna si el umarul la afacerea familiei. Insa nu ii iasa si se intoarce inapoi la cariera roc. Filmul se intampla intre aceste doua momente. Personajele sunt parintzii, aruncati de pe orbita in momentul in care afla ca fiica lor e lesbiana (nu pot sa zic ca nu empatizez cu situatia); fiica, care nu e lesbiana, doar loser, si care e angajata la acvariu sa hraneasca delfini; celalalt frate, indragostit de o prostituata cu care vrea sa se insoare pentru ca nu stie ca ii prostituata, iar cand afla tot mai vrea sa se insoare pentru ca i se pare un gest original. Filmul e destul de ok, umpic cam sec totusi. Si zau ca puteau sa mai taie din scenele alea cu fabrica de compoturi.

Gruz 200 (Cargo 200) – Film rusesc sick, mizerabil si decadent, asa cum imi place mie, insa oleaca prea lent, in conditiile in care nu prea erau de aratat cadre de o deosebita valoare artistica. Sau poate m-am desensibilizat eu la filmele despre comunism, cu peretzi cu igrasie si furnale de fabrici. Aici e vorba despre un nene care are o casa, o nevasta la oala, si un slujnic vietnamez bun la toate. Ei locuiesc intr-o casa pitoreasca la malul lacului si traiesc din vandut palinca de cea mai buna calitate. Intr-o noapte furtunoasa apare la usa lor un domn respectabil, profesor de ateism stiintific la Universitate. Dupa o discutie despre comunisti, fuflet si constiintza, domnul pleaca in treaba lui. Dar rusnacul e deranajat din nou, de data asta de un golan cu parashuta dupa el, care vine sa cumpere palinca de cea mai buna calitate, intrucat parashuta nu cedase dupa un tratament cu vodca obisnuita. Cum palinca e de cea mai buna calitate, tanarul ia somn subit iar parashuta lui e hartzuita de gazda. Nevasta gazdei o ascunde in magazie cu gandul sa o trimita dimineata acasa. Insa apare in scena un alt rusnac misterios, care in timpul evenimentelor anterioare se tot preumbla pe la ferestre. Rusnacul asta intra peste sarmana fata in magazie unde o violeaza cu o sticla de palinca de cea mai buna calitate. Apoi il omoara pe vietnamez si pleaca cu gagica la el acasa, la oras, unde o leaga de pat si apoi i-o prezinta mamei, in scopul de a-i obtine binecuvantarea parinteasca. Mama e usor de impresionat, poate si din cauza ca e alcoolica, senila si se uita toata ziua la MTV. Fata ii ameninta cu prietenul ei care e soldat in Afghanistan. Coincidenta face insa ca rapitorul, militzian cu greutate si cetatzean respectabil, sa fie insarcinat cu inhumarea soldatilor intorsi din Afghanistan, printre care si prietenul parashutei. Asadar, ca sa-i inchida gura proaspetei sotii (intre timp se hotarase ca o iubeste, desi avea o banuiala cum ca s-ar putea ca sentimentul sa nu fie reciproc) ii aduce acasa iubitul, il scoate din sicriu si il tranteste in pat peste ea. Apoi aduce un puscarias sa i-o traga, pentru ca s-ar parea ca militzianul nostru e cam impotent. Apoi il lichideaza si pe puscarias, stabilind bilantzul corpurilor din pat la o tipa dezbracata si doua cadavre, dintre care cel mai vechi se facuse deja de culoare mov, ca o viorea. Apoi vine nevasta rusnacului vanzator de palinca (care intre timp ajunsese la inchisoare pe nedrept pentru uciderea argatului vietnamez) si ii face o gaura in piept cu shotgunul apoi pleaca, adaugand un cadavru la cele doua din pat, plus tipa dezbracata si vie intre ele. Ce se intampla mai apoi nu stim, ca filmul se termina. In orice caz, unul din cele mai reusite filme ale festivalului.

Continuarea in episodul urmator…

Advertisements
Comments
  1. cherrypick says:

    Non pensarci nu o fost cine stie ce per ansamblu, dar o avut cateva faze care mi s-o parut foarte tari. Plus ca tricou ala cu Zorro era bestial 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s